Printesa ii reda in cele din urma viata lui Harap-Alb in mod miraculos. … More, Ai uitat de Snapchat, iar prietenii tăi sunt supărați acum? Modelul structural al basmului este dominat de stereotipie, implicând o serie de acțiuni convenționale, dispuse în perechi opoziționale (interdicția - încălcarea interdicției etc). Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – Camil Petrescu. Caracterizarea personajului principal din basmul "Povestea lui Harap Alb" scrisa de Ion Creangă. Caracterizarea personajului principal Harap Alb din "Povestea lui Harap Alb", Citeste si descarca PDF "Povestea lui Harap Alb" de Ion Creangă, Rezumat de o pagina la Povestea lui Harap Alb, Rezumat "Sobieski si românii" de Constantin Negruzzi - 3 rezumate, Rezumat scurt "Tren de placere" de Ion Luca Caragiale, Rezumat scurt "Camaradul meu, Coretti" de Edmondo de Amicis, Rezumat "Cișmigiu et comp" de Grigore Băjenaru, Rezumat "Scrisoarea III" de Mihai Eminescu, Povesti de citit pentru copii de 3, 4, 5 si 6. Anunță-mă prin e-mail despre articolele noi. Împăratul-Verde–personaj secundar, tipul împăratului iubitor de supuşi şi naiv. Cubleșan Constantin, Antologia basmului cult românesc, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, G. Călinescu, Estetica Basmului, București, Editura pentru Literatură, 1965, Florin Ioniță, Note la Povestea lui Harap-Alb, în vol. Harap-Alb va trebui să aducă salate din Grădina Ursului, pielea cu pietre prețioase din Pădurea Cerbului solomonit și pe fata Împăratului Roș. Și mai fost-au poftiți încă: crai, crăiese și-mpărați, oameni în seamă băgați, ș-un păcat de povestar, fără bani în buzunar. Citeste basmul aici: Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creanga. Deznodământul constă în refacerea armoniei prin încheierea conflictului cu victoria binelui asupra răului, răsplata și nunta celor doi feciori[3]. Timpul desfasurarii actiunii este nedefinit („era odata”). Protagonistul nu prezintă puteri supranaturale sau însușiri excepționale dar prin trecerea probelor de pe parcurs dobândește o serie de calități psiho-morale necesare unui crai „mare și tare”. (prin intermediul acestui personaj sunt evidenţiate calităţile eroului sau ale altor personaje din jurul său (curaj, isteţime, perseverenţă, devotament) Ochilă, Setilă, Gerilă, Flămânzilă, Păsări-Lăţi-Lungilă–personaje episodice, ajutoare, personaje reale cu puteri supranaturale. Sunt de parare ca finalul basmului „ Povestea lui Harap Alb” de Ion Creanga dezvaluie, prin cele doua personaje, tema specifica basmului cult: initierea. La actiune participa atat personaje inspirate din lumea reala (imparatul, fiii sai, fetele de imparat, spanul) cat si personaje cu puteri supranaturale (calul, ursul din gradina, cerbul cu nestemate). Mezinul craiului este naiv, nu discerne între adevăr şi minciună, nefiind cunoscător al psihologiei umane. Ca in orice basm, acestea apartin fie fortelor binelui (cei doi imparati si copiii lor, prietenii intalniti pe drum, fata de imparat, batrana, calul), fie fortelor raului (Spanul, ursul, cerbul, imparatul Ros). Tatal lui Harap-Alb si cei doi frati mai mari ai protagonistului sunt personaje secundare, iar Imparatul Verde este personaj figurant, deoarece nu ia parte la actiune. Inițial, el are atât calități, cât și defecte, precum impulsivitatea sau naivitatea. Astfel omul Spân se dovedește a fi un rău necesar, un inițiator care îl va pune pe Harap-Alb în situații dificile, contribuind la dezvoltarea unor capacități morale necesare atunci când va deveni „mare și tare”. Harap - Alb de Ion Creanga: Momentele subiectului, Harap - Alb de Ion Creanga: Umorul si Oralitatea, Hanu-Ancutei de Mihail Sadoveanu PERSONAJELE, Caracterizarea personajelor neneaca cuconasul ei si dascalul, Ce tip de nara iune este textul vestitorii de Mihail Sadoveanu, transcrierea fonetica a cuvantului gherghef, Eseu despre evolu ia celor trei personaje Ghi Ana Lica s m d ul puse n prim plan de Ioan Slavici in nuvela Moara cu noroc, Doua argumente pentru care fragmentul din moara cu noroc apartine unei opere epice, Asemanari si deosebiri intre Gita si Lica Samadaul. Un element de structură relevant pentru caracterizarea personajului îl reprezintă acțiunea basmului. Pe drum intalneste un span care ii ofera de trei ori ajutorul. Acestea reprezintă, cu excepția eroului al cărui caracter evoluează pe parcurs, hiperbolizarea și ironizarea unor tipologii umane reductibile la o singură trăsătură dominantă. În urma transformării lui în slugă, acesta evoluează psihologic, devenind perseverent și sociabil, lucru care îl ajută în demersurile și încercările sale, reușeșind să își facă prieteni loiali. Astfel, spânul se conturează ca un rău necesar maturizării tânărului. Perspectiva narativa este „dindarat”, presupunand un narator obiectiv, heterodiegetic, omniscient dar neimplicat, care relateaza intamplarile la persoana a III-a, secventele narative fiind legate prin inlantuire, iar actiunea avand loc pe mai multe planuri narative. In primul rand, Harap-Alb este caracterizat in mod direct, de catre narator, de catre celelalte personaje sau prin procedeul de autocaracterizare. Statutul moral al eroului evoluează de asemenea pe parcursul desfășurării acțiunii. Textul urmărește drumul inițiatic al protagonistului și dificultățile inerente acestuia. Personajele (oameni, dar şi fiinţe himerice cu comportament omenesc) sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele şi răul în diversele lor ipostaze. Dialogul, pe de alta parte, pune in lumina relatia dintre personaje si ajuta la caracterizarea acestora, iar descrierea contribuie la realizarea portretelor fizice si morale ale personajelor si prezinta cadrul spatio-temporal fabulos in care se deruleaza basmul. Personajul principal eponim are un loc central în desfășurarea epică, Spânul evoluând din perspectiva rolului pe care îl joacă în formarea acestuia. Așadar, relația dintre antagonist și protagonist se construiește pe baza unor serii de opoziții între bine și rău, cinstit și necinstit, respectiv nobil și slugă. Acest fapt poate motiva psihologic ticăloșia acestuia în a-l supune prin vicleșuguri pe eroul imatur. Povestea lui Harap-Alb de Ion Creangă este un basm cult, publicat în anul 1877 în revista Convorbiri Literare, reprezentativ pentru creația autorului și pentru evoluția ulterioară a prozei românești. Neascultarea sfatului părintesc este, de asemenea, un semn al lipsei de experiență și duce la căderea lui pe plan social, prin acordarea de încredere spânului. Povestirea urmareste maturizarea eroului care, dintr-un tanar naiv si fricos, devine un barbat curajos, reusind astfel sa depaseasca toate cele trei probe la care este supus pe parcursul calatoriei initiatice.